A fost si o mica doza de inconstienta. Nevazator, pe via Transilvanica. Povestea lui Sorin Ilie Tata, barbatul care se lupta sa faca Romania mai accesibila
Categoria:
actualitate
1
A fost si o mica doza de inconstienta. Nevazator, pe via Transilvanica. Povestea lui Sorin Ilie Tata, barbatul care se lupta sa faca Romania mai accesibila
Persoana nevazatoare, inconstienta, vrea sa faca o bucata din Via Transilvanica, am bicicleta tandem, cine se baga?. Este anuntul pe care Sorin Ilie Tata l-a postat pe un grup de Facebook. Si-a gasit un partener si a plecat in aventura. A fost doar una dintre ele. Barbatul in varsta de 35 de ani se considera o persoana activa. Are insa aproape zilnic parte de provocari, dar si de adaptari.
Avem aproximativ 1. 000. 000 de persoane cu dizabilitati in Romania, vreo 850. 000 de adulti si undeva la 70-80. 000 dintre ei sunt angajati. Pana acum, cei mai multi erau refuzati din start
In Romania, cea mai mare problema este lipsa accesibilitatii in ansamblul ei. Eu sunt dependent de ride-sharing din simplul motiv ca nu am semafoare audio, care sa faca «bing, bing, bing» cand e verde, ceea ce inseamna ca o sa trec la ghici. Nu vreau sa imi risc viata doar ca sa traversez strada, povesteste el.
Am 2000 de curse de ride-sharing la activ. Nu poti sa ma intrebi ceva ce nu m-a intrebat deja un sofer, spune Sorin Ilie Tata, la inceputul intalnirii.
Barbatul se deplaseaza cu un baston alb si cu siguranta de sine. Uite cum o sa facem. O sa te iau de bratul drept si mergem sa luam o cafea, continua el, in timp ce deschide drumul.
Sorin Ilie Tata si-a pierdut vederea la 15 ani, din cauza unei afectiuni genetice. Toata copilaria a fost prins intre operatii, insa stia ce urmeaza sa i se intample. Asa ca a decis ca nu trebuie sa astepte dupa o solutie minune, dupa cum chiar el o numeste, care sa-i redea vederea, ci trebuie sa exploreze si sa se bucure de tot ce poate. Spune asta acum, la 35 de ani.
Sorin Ilie Tata impreuna cu pilotul sau pe Via Transilvanica. Foto: Arhiva personala
Intotdeauna mi-a placut sa imi depasesc limitele
Dar acelasi gand l-a facut, in urma cu un an, sa plece pe Via Transilvanica, un traseu spectaculos de 1. 400 km din Romania care uneste zone precum Drobeta Turnu-Severin si Resita, ajungand pana la Putna.
A vrut sa faca acest traseu cu o bicicleta tandem, cu doua locuri – care e condusa de un pilot, iar in spate mai are un pasager.
Eu vin dintr-o familie de sportivi, tatal meu a jucat rugby. La noi in familie este foarte iubit sportul, in general. Mie imi place sa inot si sa alerg. Pe langa asta, a fost si o mica doza de inconstienta. Intotdeauna mi-a placut sa imi depasesc limitele. Era un moment in care simteam nevoia sa fac ceva extraordinar si pur si simplu mi-a venit ideea, spune zambind Sorin Ilie Tata.
Isi ia apoi telefonul si, cu ajutorul unui soft special, ajunge in galerie pentru a arata poze din aventura lui. Aici ar trebui sa fie, spune el.
Dupa ce a dat mesaj pe grupul de Facebook dedicat traseului, si-a intalnit pilotul la Vatra Dornei, urmand apoi sa se indrepte spre Bistrita.
Sorin Ilie Tata pe Via Transilvanica. Foto: Arhiva personala
Era octombrie, frig, ploaie si namol
Isi propusese sa parcurga 350 de kilometri din traseu, dar, la sfatul pilotului, care stia ca 95 din Via Transilvanica este off-road, pe munte, prin sleauri, prin padure si prin mijlocul oilor, a redus distanta la 250 de kilometri in sapte zile.
Mi-am ales o perioada foarte nepotrivita, recunoaste el acum. Era octombrie, frig, ploaie si namol. Terenul off-road reprezinta, de fiecare data, o provocare pentru Sorin Ilie Tata, indiferent unde se afla.
Calc cu si mai mare prudenta, pentru ca nu stiu exact ce ma asteapta la urmatorul pas. La un moment dat, terenul devenise atat de problematic incat au fost nevoiti sa impinga bicicleta, pentru ca rotile pur si simplu nu se mai invarteau.
A reusit sa parcurga 120 de kilometri, inainte sa fie nevoit sa puna capat aventurii, din cauza unei accidentari la genunchi. Pe langa accidentare, a avut parte si de alte momente intense.
Trebuie sa recunosc ca dupa ce m-am intors acasa, dupa intalnirea cu cainii de la stane – cu ursul nu m-am intalnit, desi mi-era foarte teama sa nu ma intalnesc si cu el -, mi-am dat seama ca am facut o chestie chiar inconstienta, totusi am un copil de crescut. Nu prea imi mai permit sa fac lucruri atat de riscante, explica el.
Se gandeste la sotie si la baiatul sau de sase ani, insa, in acelasi timp, planifica o revenire. Vrea sa parcurga o portiune mai mare, dar si intr-un grup mai mare.
Si persoanele cu dizabilitati pot face lucruri extraordinare
Intrebat daca aventura lui inconstienta a avut ca scop si sa atraga atentia asupra persoanelor nevazatoare, Sorin Ilie Tata spune direct: Da!
Asta trebuia sa fie un test. Am zis ca avem nevoie de vizibilitate, avem nevoie de awareness. Inainte sa pornesc o campanie intreaga, as vrea sa vad daca este sau nu este fezabil. Pe termen lung, asta era scopul, sa facem o campanie mai ampla in care sa aratam ca uite, si persoanele cu dizabilitati pot face lucruri extraordinare, spune barbatul in varsta de 35 de ani.
El aminteste de mai multe persoane nevazatoare care reusit sa faca ceea ce societatea nu s-ar astepta. Primele exemple care ii vin in minte lui Sorin Ilie Tata sunt nevazatorii care au cucerit Kilimanjaro.
Puncteaza apoi ca persoanele cu dizabilitati nu trebuie nici sa fie plasate in tabere – nici in cea a super eroilor, fie in cea a oamenilor neputinciosi.
Adevarul e undeva la mijloc, spune el.
Accesibilitatea este vitala pentru persoanele cu dizabilitati
De aceea, el pune mult accentul pe ideea de accesibilizare. Ca sa dau un exemplu foarte mic, daca nu exista bicicleta tandem, eu n-aveam cum sa merg cu bicicleta pe munte. Daca nu exista rampe, persoanele utilizatoare de scaun rulant nu pot iesi de casa, atunci cum isi pot ele atinge potentialul maxim?, se intreaba el.
De altfel, barbatul se implica, inca din liceu, in ajutare persoanelor nevazatoare, fiind membru in mai multe asociatii.
Primeam foarte multe intrebari de la oameni din comunitate, care ma intrebau «Tu cum faci chestia aia pe calculator?», pentru ca nu-i poti spune unui nevazator sa dea click dreapta cu mouse-ul in partea dreapta a ecranului, unde are o iconita cu un semn de intrebare rosu. Nu functioneaza asa. Pentru el, sa gaseasca o informatie accesibila este deja complicat. Trebuie sa te bazezi pe oameni din comunitate care ori stiu sa-ti zica pasii exact, ori au gasit o solutie astfel incat sa poti sa faci si tu task-ul asta. Sa-ti platesti facturile, spre exemplu, pe site-ul furnizorului, explica Tata.
Mi-au zis ca nu ma voi descurca
Acum, el este angajat sa faca acest lucru. Dar a intampinat mai multe probleme in a-si gasi un loc de munca.
Avem aproximativ 1. 000. 000 de persoane cu dizabilitati in Romania, vreo 850. 000 de adulti si undeva la 70-80. 000 dintre ei sunt angajati. Nu pentru ca altii nu-si doresc, ci pentru ca pana acum, cel putin, erau refuzati din start, spune el.
Ofera apoi exemplul personal: Am vrut sa ma angajez imediat cand am terminat facultatea. Am terminat Facultatea de Comunicare si Relatii Publice, am vrut sa ma angajez, am trecut de toate probele telefonice, inclusiv limba straina si tehnica, si cand m-am dus la interviul propriu-zis si m-au vazut acolo, asta cand intampla in 2011, mi-au zis clar ca nu ma voi descurca si la revedere.
Accesibilitatea in Romania, inca un subiect trecut cu vederea
El este acum manager de accesibilitate la BCR, un subiect de care societatea inca nu este preocupata prea mult.
Mie imi place sa zic ca sunt un rol de suport si un consultant intern. Pe zona asta de accesibilitate avem legislatie de foarte mult timp. Inca din 2006 avem legea 4482006 (n. r. – privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap), si mai recent avem si directive europene transpuse, legi nationale, Conventia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, dar know-how-ul este foarte pretios, explica el.
El spune ca a observat in ultimii ani cum companiile incep sa fie din ce in ce mai constiente si dornice sa vina in sprijinul persoanelor cu dizabilitati.
In momentul in care auzi de accesibilitate, lucrurile par foarte complicate si pana intr-un anumit punct sunt, pentru ca foarte multe cerinte tehnice la mijloc. Spre exemplu, nu poti, pur si simplu, sa construiesti o rampa, caci trebuie sa respecte niste principii de proiectare, o inclinare, o latime. Alt exemplu: nu poti pur si simplu sa arunci un text in Braille, pentru ca textul in Braille are un font specific. Nu poti sa-l faci mai mare, nu poti sa-l faci mai mic. Inaltimea punctelor trebuie sa fie la 1,4 mm, distanta dintre puncte trebuie sa fie intr-un fel. Nu poti sa faci dupa capul tau, pentru ca ai niste cerinte legale, povesteste Tata.
Alfabetul Braille. Foto: Yauheni Labanau | Dreamstime. com
E o diferenta intre a fi in conformitate si a ajuta omul cu adevarat
Astfel, el vine sa verifice daca mijloacele de accesibilitate sunt conforme din punct de vedere legal, dar, in acelasi timp, ma asigur la firul ierbii ca solutiile pe care le gandim sunt si utile cu adevarat.
E o diferenta intre a fi in conformitate si a ajuta omul cu adevarat. Asta se vede foarte mult in zona digitala, spre exemplu, unde exista tot felul de tool-uri de accesibilitate. La finalul zilei iti zice da, esti conform 98, si tu pleci linistit acasa zicand ca ai facut o treaba extraordinara. Dar ce nu poate sa-ti masoare un tool automat este experienta utilizatorului, explica Tata.
Nu am semafoare audio si nu stiu care este autobuzul care vine in statie
In opinia lui, in Romania, cea mai mare problema este lipsa accesibilitatii in ansamblul ei.
De exemplu, semafoare audio. Eu sunt dependent de ride-sharing din simplul motiv ca nu am semafoare audio. Si pentru ca nu am un semafor audio care sa faca «bing, bing, bing» cand este verde, eu n-am de unde sa stiu ca este verde, ceea ce inseamna ca o sa trec la ghici. Nu vreau sa imi risc viata doar ca sa traversez strada, povesteste el. Astfel de semafoare sunt intalnite in tari europene, precum Spania.
In plus, continua el, nu stiu care e autobuzul care vine in statie. Asa ca este nevoit sa apeleze la persoanele din statie, desi, subliniaza el, ar trebui ca la deschiderea usilor sa se auda din difuzor numarul autobuzului si destinatia.
In realitate, persoanele cu dizabilitati au nevoie de multe servicii de suport
Nici relatia cu institutiile statului nu este roz, arata Tata. De fiecare data cand ma duc la o institutie, imi tranteste in fata un formular pe care eu nu am cum sa-l completez. Dupa aceea te lovesti de o groaza de probleme birocratice prin care vii cu un insotitor, sotia, mama, o persoana de incredere care sa te ajute sa completezi,
Pana acum am functionat foarte mult pe un model…sa-i spunem socialist-comunist, in care autoritatile intelegeau ca sprijinul pentru persoanele cu dizabilitati inseamna o indemnizatie de handicap. De fiecare data cand persoanele cu dizabilitati erau nemultumite sau se mai faceau niste rectificari bugetare, toata lumea intelegea ca trebuie sa mai crestem un pic indemnizatia de handicap. In realitate, ce au nevoie atat persoanele nevazatoare, cat si persoanele cu alte dizabilitati, sunt foarte multe servicii de suport, adauga Tata.
Sorin Ilie Tata. Foto HotNewsNicolae Cotrut
Poate deveni Romania mai accesibila?
In Romania, indemnizatia de handicap variaza de la 80 de lei pe luna pana la 728 de lei, in functie de gravitate.
El subliniaza si ca instrumentele de care au nevoie persoanele nevazatoare pentru a fi independente sunt costisitoare. Cel mai la indemana exemplu pe care il ofera este laptopul pe care are instalat un program special. Licenta programului costa 1000-1500 de dolari. Un display Braille care se conecteaza la calculator incepe de la 3500 de dolari, spune el.
Exemplu de display periferic Braille. Foto: Vvoevale | Dreamstime. com
Lucrurile astea nu sunt decontate in Romania, spune el.
Sorin Ilie Tata spune ca un orizont de timp cand in Romania va exista o accesibilitate pentru persoanele cu dizabilitati poate sa insemne doi ani, daca lucrurile pornesc acum, sau, afirma pesimist, schimbarea poate sa nu vina niciodata.
Taguri & Cuvinte Cheie:
A fost si o mica doza de inconstienta. Nevazator, pe via Transilvanica. Povestea lui Sorin Ilie Tata, barbatul care se lupta sa faca Romania mai accesibila fost mica doza
a fost si o mica doza de inconstienta # nevazator # pe via transilvanica